Archive for October, 2008
Bit(te lachen) defender
Radu Georgescu, preşedintele GeCad, a făcut o afirmaţie interesantă spre bizară, poate amuzantă, puţin halucinantă, despre piaţa forţei de muncă din ITul românesc:
Aducem americani în România şi le convine să lucreze în unele cazuri pe salarii mai mici decât românii. La ei nu mai găsesc de lucru şi le convine să vină aici.
Am fost tentat sa reacţionez public, însă mai apoi am citit pe Hotnews câteva comentarii care sintetizează foarte bine părerea mea apropo de afirmaţia domnului Georgescu:
va zic io, noi piticii de gradina nu mai avem loc in oras de americanii astia veniti sa lucreze ieftin in IT. dai de ei peste tot, de la alimentara pina la concertele lu hadrian copilu minune si florin salam. si-au luat toti loganuri si garsoniere in rahova si salajean. de aia e asa aglomerat bucurestiul.
piticu de gradina
Io am vazut un programator american cantand in metrou…s-a dat jos la Industriilor….Totusi aia care spala parbrize la Piata Muncii par mai degraba canadieni.
MIHAI 2
Pe americanii aia care au venit in Romania sa lucreze la “CeCad” ii cheama Rajkumar Balakrishna si Xing Hao si nu aveau forme legale de munca in USA. Biletul spre Romania le-a fost subventionat de DHS.
Alex
Cautam cetateti americani pentru erbicidat porumbul cu sapa. Conditii exceptionale de munca.
soby
În încheiere, un zvon de ultimă oră, venit pe surse: avertismentul şefului GeCad a stârnit panică şi în Asia, unde programatorii indieni şi pakistanezi şi-au scăzut simţitor pretenţiile salariale, de teama concurenţei americane. Astfel, o clonă de Bit Defender a ajuns să coste un McChicken plus două pliculeţe de ketchup made in China (by Americans, of course).
Notă: textul acestui post, inclusiv declaraţia domnului Georgescu, în unele cazuri, este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.
Uneori bunul simţ e invers proporţional cu gabaritul maşinii
Văzând imaginile surprinse de Brylu, după momentul de confuzie provocat de întrebarea “cum poate fi cineva atât de nesimţit???”, după 10-15 secunde în care am privit în gol încercând să-mi imaginez ce fel de constituţie morală are o persoană capabilă de aşa ceva, după un cocktail molotov văzut cu ochii minţii izbind plafonul roşu, după toate astea m-am gândit să întreb: a văzut cineva un nesimţit mai mare decât ăsta?
Chilipiruri
Eduard explică cum poti beneficia de 30% reducere pe eBay
Un şut în fund pentru bănci, un pas înainte pentru societate
Dacă în privinţa justiţiei ne-am lămurit definitiv, dinspre ANPC a sosit, în sfârşit, vestea cea bună:
N.U.P.
Când a implorat mila, pe treptele de la “Dunărea”, femeia - cu cămaşa sfâşiată - a primit o ploaie de bâte
[…]
Loviturile se succedau din toate poziţiile, iar grupul urmăritorilor se îngroşa precum bulgărele de zăpadă. La fiecare pas te aşteptai ca femeia să se prăbuşească. A rezistat însă eroic, până pe scările de la „Dunărea”.
[…]
O bestie a prins-o de umăr. Femeia s-a smuls, disperată, lăsându-şi cămaşa albă în mâinile vânătorului. A urcat treptele, cu sânii goi şi cu vânătăi oribile la vedere, şi i-a implorat pe bărbaţii eleganţi, la patru ace, să-i deschidă uşa. Nu i-au deschis-o! Şi nici n-au schiţat vreun gest când femeia s-a prăbuşit sub ploaia de lovituri care - mulţumim, domnule Iliescu! - “instaurau democraţia”
Mineriada mea, Grigore Cartianu
N.U.P. = Nu Uităm Penalule
Pentru că, aşa cum sublinia foarte bine Robert Turcescu aseară, la Feţele Cotidianului, de la evenimentele din 1990 şi până acum s-a născut şi a ajuns la vârsta dreptului de vot o generaţie, iată câteva imagini care să ajute această generaţie să înţeleagă în ce moment otrăvit pentru ţara lor s-a născut. Sunt imagini surprinse şi comentate de către televiziunile străine, pentru că televiziunea română era, cum este şi acum, subordonată politic şi nu putea reda obiectiv ceea ce se petrecea în acele zile în Piaţa Universităţii, motiv pentru care şi astăzi o mulţime de români trăiesc cu impresia că tovarăşul Ion Iliescu le-a făcut un mare serviciu.
Neînceperea urmăririi penale este verdictul dat de justiţie în cazul acestui ilustru tătuc al socialismului românesc, însă noi nu avem nevoie de confirmarea unei justiţii alterate pentru a afla şi înţelege adevărul despre iunie ‘90. Pentru că am înţeles încă de pe atunci şi nu am uitat, cum de altfel nu vom uita niciodată cui datorăm startul fals luat în cursa spre civilizaţie.
Când mă fac mare vreau să fiu un “element”
“Cine a apărat stabilitatea ţării acţiona în interesul ţării, cine ataca instituţiile statului, ei sunt responsabili de acţiunile de atunci, inclusiv minerii, la incitarea acestor forţe nenorocite”
Ion Iliescu, numindu-i pe mineri vinovaţi, alături de alţii, pentru evenimentele petrecute în iunie 1990. Deducem că tovarăşul Iliescu s-a răzgândit în toţi aceşti ani, pentru că atunci avea o cu totul altă optică:
Spiralling by Sugababes
Sugababes au fost invitate ieri în Live Lounge-ul Radio 1. Fetele au prestat live şi acustic noul lor single, “Girls”, dar şi un cover după “Spiralling” al lui Keane, care cover m-a lăsat cu gura căscată. Comparaţi şi judecaţi:
PNL: de la liberalism la socialism pervers
“Nu se poate face la infinit capitalism fără capital”
Călin Popescu Tăriceanu, despre criza financiară internaţională.
Când îl vezi cât e de cerebral, atunci şi acolo unde raţiunea şi moralitatea nu contravin intereselor lui…
Domnule Tăriceanu, ce bine ar fi dacă aţi extrapola puţin raţionamentul acesta al dumneavoastră:
Nu poţi face justiţie cu mafioţi şi cu marionete ale acestora
sau
Interviu cu un vampir
Europa FM este cel mai ascultat radio din România, conform unui sondaj despre care puteţi afla mai multe pe Hotnews. Nici o surpriză: românii nu-i votează pe cei mai buni politicieni ci pe cei mai puţin răi, nu urmăresc cele mai importante ştiri ci pe cele mai sângeroase, deci de ce ar asculta cel mai bun radio în detrimentul celui care difuzează cel mai mult Britney Spears?
Înainte de a mă arunca la jugulara maselor cu care am în comun ţara de pe paşaport, mi-am zis că ştiu pe cineva a cărui părere în materie de radio o depăşeşte pe a mea în pertinenţă. L-am provocat la o discuţie pe această temă pe Andy Ghişoiu, cu ani în urmă redactor la Radio Contact:
Valentin Iliu: Nu am dormit bine azi noapte. M-am tot învârtit în pat căutând o explicaţie pentru asta:
Top 10 la nivel urban, pe ţară:
Radio Europa FM: 1.332.700 - 15.4%
Radio Kiss FM: 1.302.600 - 13%
Radio România Actualităţi: 1.264.900 - 15.9%
Radio 21: 1.243.000 - 12.8%
Radio România Regional: 721.400 - 7,9%
Radio ProFM: 686.000 - 7.1%
Radio Antena Satelor: 270.200 - 3.9%
Radio BBC: 267.400 - 0.7%
Radio Romantic: 243.400 - 2.8%
Radio Info Pro: 177.100 - 2.2%
Top 10 pentru Bucureşti:
Radio 21: 410.500 - 22.9%
Radio Romania Actualităţi: 245.000 - 18.2
Radio Kiss FM - 210.500 - 11.1%
Radio Europa FM - 130.600 - 7.5%
Radio Romantic FM - 126.900 - 8.2%
Radio Pro FM - 124.900 - 8%
Radio Magic FM - 68.000 - 4.1%
Radio Antena Satelor: 55.300 - 3.7%
Radio Guerrilla: 45.900 - 2%
Radio Vibe FM: 44.800 - 2.2%
Şi m-am hotărât să-ţi cer părerea: de ce Europa FM, radioul care difuzează aceleaşi 100-150 de piese de câţiva ani buni, este lider de audienţă şi de ce Guerrilla, postul al cărui playlist este cel mai apropiat de UK Top 40, ajunge la doar 2% în capitală şi nu intră în top 10 pe ţară?
Andy G. Ghişoiu: Dacă îţi mai arăt un sondaj de audienţă pe categorii de vârstă ai să te miri mai tare de Europa FM. Să vezi câti de 18 ani sunt…
VI: Care e explicaţia?
AGG:
1. Legea poziţionării: primul radio privat cu acoperire naţională.
2. Nu deranjează, animatorii nu ies în evidenţă, toţi au aceleaşi voci. Nici nu ştii când e unul când celălalt, deci nu ai preferinţe. Cine mişcă în front, afară! Cu alte cuvinte e “un covor de muzică” şi ceva vorbărie care curge fără să te deranjeze.
3. Muzica: aleasă în aşa fel încât să o lălăi, s-o fredonezi. După acelaşi principiu după care şi noi, când mergem la cineva în vizită şi vedem în raft un CD cu artistul preferat, zicem “Oaaaa…ai Sting! Ia pune că-mi place!”. Chit că tu îl ai acasă.
4. Soundul.
5. Obişnuinţa. N-au schimbat nimic de când au dat drumul şi lumea s-a obişnuit cu el.
VI: Revin la Guerrilla: este singurul radio din România inspirat din UK Top 40 şi Billboard Hot 100. De ce nu are succes în România?
AGG: De ce Guerrilla e unde e? În orice societate cei inteligenţi reprezintă maxim 10% din populaţie.
VI: Acesta e un argument pentru felul în care sunt percepuţi oamenii de radio şi ceea ce spun ei la microfon. Dar muzica?
AGG: Ei au pus Caţavencu pe radio. Iar muzica… Are rost să-ţi mai răspund?
VI: Da, te rog. Pentru că dacă plecăm de la percepţia că UK Top 40 înseamnă prezentul în muzică, vedem că Europa FM şi Kiss FM nu sunt în 2008.
AGG: Ascultăm ceea ce ştim mai degrabă decât ceea ce nu ştim. Nici reclamele nu sunt la fel în România faţă de restul lumii.
VI: Aici duci discuţia pe terenul tău.
AGG: E acelaşi lucru: publicitatea reflectă, atenţie: reflectă!, nivelul de trai şi e o oglindă pentru societate. Aşa şi muzica. Evident, vorbim de mase. Dar ce te roade pe tine? De ce Europa nu e rock?
VI: Mă roade că radioul din România este, la fel ca politicul, economicul, bunul simţ etc., în urma lumii civilizate.
AGG: Mai e o teorie pe care ţi-o spun şi în care cred: ca să fii creativ, respectiv să poţi schimba ceva în politică, muzică etc., trebuie să apelezi la ceea ce lumea ştie. Simboluri din viaţa de zi cu zi, cunoştinţe de până la maxim clasa a 12-a. Altfel oamenii nu pricep. O să te miri că lumea votează Elena Udrea tricotând, dar aşa va face. “Noi ştim deja tot. Avem o părere despre orice. De ce mai trebuie să învăţăm lucruri noi?”
VI: Ultima întrebare: care e ultimul album pe care l-ai ascultat cap coadă?
AGG: Mda, bună întrebare… Cred ca a fost Katie Melua, cel cu Nine Million Bicycles.
VI: Mulţumesc pentru timp şi păreri!
AGG: Să scrii şi că trebuie să dai vreo 4 sticle de vin… de 3 ani!
VI: Dau copy paste, nu cenzurez.
The Women
Nimeni nu le înţelege pe femei. Totuşi, domnilor, pentru cine încă vrea să mai încerce, mergeţi la femei.
“The Women” este exclusiv cu şi despre femei, făcut de o femeie, dar nu doar pentru femei. Cu toate că în sala de cinema, pe lângă audienţa de sex feminin, se mai afla un total de doi bărbaţi. Inclusiv eu.
Femeia înşelată, femeia de carieră, femeia obsedată de cumpărături, femeia uşuratică, femeia bărbat, femeia mamă-de-profesie, femeia slugă, femeia în devenire, pe toate le veţi regăsi în “The Women”, un film în care urmaşul lui Adam apare doar sub forma unui clişeu al relaţiei dintre sexe: bărbatul infidel. Se vorbeşte despre el, însă el nu apare niciodată. Sunt 114 minute de film în care nu veţi vedea nici un purtător de penis, indiferent de specie (câinele se numeşte Lucy). Ce rost ar mai fi avut castingul pentru alegerea actorului care să-l întruchipeze când, nu-i asa?, toţi bărbaţii sunt la fel.
Mergeţi la “The Women” pentru Annette Bening şi Meg Ryan, mult mai în vârstă decât le ştiaţi, dar la fel de irezistibile. Mergeţi la “The Women” pentru un film amuzant, imprevizibil, fermecător.