it’s all in your mind…

Deci măi animalilor…

…deci iată cum au stat lucrurile:

Nu minerii au promovat violenţa în România în 1990

După mult timp în care s-a limitat la a nega acuzaţiile ce-i sunt aduse cu privire la mineriade, întâistătătorul, părintele României democrate, vai mama noastră şi ziua în care l-am dat pe dracu pe tac’su, Ion Iliescu îşi prezintă propria viziune asupra evenimentelor care au marcat sfârşitul începutului pentru această naţie:

Ion Iliescu, despre mineri, acţiuni mârşave şi diversiuni

Bit(te lachen) defender

Radu Georgescu, preşedintele GeCad, a făcut o afirmaţie interesantă spre bizară, poate amuzantă, puţin halucinantă, despre piaţa forţei de muncă din ITul românesc:

Aducem americani în România şi le convine să lucreze în unele cazuri pe salarii mai mici decât românii. La ei nu mai găsesc de lucru şi le convine să vină aici.

Am fost tentat sa reacţionez public, însă mai apoi am citit pe Hotnews câteva comentarii care sintetizează foarte bine părerea mea apropo de afirmaţia domnului Georgescu:

va zic io, noi piticii de gradina nu mai avem loc in oras de americanii astia veniti sa lucreze ieftin in IT. dai de ei peste tot, de la alimentara pina la concertele lu hadrian copilu minune si florin salam. si-au luat toti loganuri si garsoniere in rahova si salajean. de aia e asa aglomerat bucurestiul.
piticu de gradina

Io am vazut un programator american cantand in metrou…s-a dat jos la Industriilor….Totusi aia care spala parbrize la Piata Muncii par mai degraba canadieni.
MIHAI 2

Pe americanii aia care au venit in Romania sa lucreze la “CeCad” ii cheama Rajkumar Balakrishna si Xing Hao si nu aveau forme legale de munca in USA. Biletul spre Romania le-a fost subventionat de DHS.
Alex

Cautam cetateti americani pentru erbicidat porumbul cu sapa. Conditii exceptionale de munca.
soby

În încheiere, un zvon de ultimă oră, venit pe surse: avertismentul şefului GeCad a stârnit panică şi în Asia, unde programatorii indieni şi pakistanezi şi-au scăzut simţitor pretenţiile salariale, de teama concurenţei americane. Astfel, o clonă de Bit Defender a ajuns să coste un McChicken plus două pliculeţe de ketchup made in China (by Americans, of course).

Notă: textul acestui post, inclusiv declaraţia domnului Georgescu, în unele cazuri, este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.

N.U.P.

Când a implorat mila, pe treptele de la “Dunărea”, femeia - cu cămaşa sfâşiată - a primit o ploaie de bâte
[…]
Loviturile se succedau din toate poziţiile, iar grupul urmăritorilor se îngroşa precum bulgărele de zăpadă. La fiecare pas te aşteptai ca femeia să se prăbuşească. A rezistat însă eroic, până pe scările de la „Dunărea”.
[…]
O bestie a prins-o de umăr. Femeia s-a smuls, disperată, lăsându-şi cămaşa albă în mâinile vânătorului. A urcat treptele, cu sânii goi şi cu vânătăi oribile la vedere, şi i-a implorat pe bărbaţii eleganţi, la patru ace, să-i deschidă uşa. Nu i-au deschis-o! Şi nici n-au schiţat vreun gest când femeia s-a prăbuşit sub ploaia de lovituri care - mulţumim, domnule Iliescu! - “instaurau democraţia”

Mineriada mea, Grigore Cartianu

N.U.P. = Nu Uităm Penalule

Pentru că, aşa cum sublinia foarte bine Robert Turcescu aseară, la Feţele Cotidianului, de la evenimentele din 1990 şi până acum s-a născut şi a ajuns la vârsta dreptului de vot o generaţie, iată câteva imagini care să ajute această generaţie să înţeleagă în ce moment otrăvit pentru ţara lor s-a născut. Sunt imagini surprinse şi comentate de către televiziunile străine, pentru că televiziunea română era, cum este şi acum, subordonată politic şi nu putea reda obiectiv ceea ce se petrecea în acele zile în Piaţa Universităţii, motiv pentru care şi astăzi o mulţime de români trăiesc cu impresia că tovarăşul Ion Iliescu le-a făcut un mare serviciu.

Neînceperea urmăririi penale este verdictul dat de justiţie în cazul acestui ilustru tătuc al socialismului românesc, însă noi nu avem nevoie de confirmarea unei justiţii alterate pentru a afla şi înţelege adevărul despre iunie ‘90. Pentru că am înţeles încă de pe atunci şi nu am uitat, cum de altfel nu vom uita niciodată cui datorăm startul fals luat în cursa spre civilizaţie.

Când mă fac mare vreau să fiu un “element”

“Cine a apărat stabilitatea ţării acţiona în interesul ţării, cine ataca instituţiile statului, ei sunt responsabili de acţiunile de atunci, inclusiv minerii, la incitarea acestor forţe nenorocite”
Ion Iliescu, numindu-i pe mineri vinovaţi, alături de alţii, pentru evenimentele petrecute în iunie 1990. Deducem că tovarăşul Iliescu s-a răzgândit în toţi aceşti ani, pentru că atunci avea o cu totul altă optică:

Din nou despre trecut

Mi s-a întâmplat deseori să fiu întrebat de unde tema asta, a trecutului comunist al României, în preocupările mele, de unde înverşunarea asta a mea în a promova obsesiv acest subiect. Răspunsul meu a fost mereu acelaşi: cred cu toata fiinţa mea în aceea că generaţiile prezentului trebuie să-şi înteleagă trecutul pentru a nu permite repetarea totalitarismului în viitor.

Tinerii germani studiază fascismul, holocaustul. Societatea lor a înteles perfect că numai cunoscând şi înţelegând ce s-a întâmplat, va putea evita un eventual viitor derapaj înspre prăpastia extremismului. Noi, în estul Europei, suntem datori să le urmăm exemplul, cu atât mai mult cu cât, iată, în România anului 2008, generalul de Securitate Pleşiţă se laudă la televiziune cu atentatul asupra Europei Libere în loc să răspundă în justiţie pentru acesta, iar ilustrul tovarăş Vadim Tudor e nici mai mult nici mai puţin decât vicele Senatului, uns în funcţie cu acordul sau poate chiar la iniţiativa celui care, cu luni în urmă, condamna comunismul printr-un document oficial.

Salutările noastre poporului chinez

Nu, nu îl am pe Ion Iliescu în blogroll. Am aflat de pe hotnews că nea Nelu este invitat în China, pentru a sărbători ceva, nici nu are importanţă ce. Nouă, românilor, ne este lesne să ne imaginăm că sărbătoarea respectivă se caracterizează prin opulenţă şi nu are nici un fel de substanţă, de unde şi inutilitatea întoarcerii la acel articol, pentru a afla ce anume va sărbători Iliescu împreună cu tovarăşii săi de ideologie.

Prin prisma accidentului mai sus descris, ajung pe blogul tovarăşului Iliescu, unde petrec fix 5 secunde, mai multe cu 5 decat mi-aş fi propus, dar suficiente pentru a observa mottoul din headerul minunăţiei de blog: “Cea mai nobilă preocupare a omului e omul”. Nu detaliază, dar subînţelegem că este vorba despre omul nou, evident. Prin urmare, îi sugerăm tovarăşului Iliescu şi alte variante de header, în caz că mai schimbă layoutul din când în când:

Cea mai nobilă preocupare a minerului e mineritul.

Cea mai nobilă mişcare în 89 ar fi fost să aplec urechea la apelul lui Liiceanu.

Cel mai nobil gest ar fi să rămân în China.

Americanii-s de vină

Dacă lăsăm la o parte necazurile cu care ne confruntăm aici, la ţară şi ridicăm puţin capul înspre cei mari, înspre aceia care dau tonul şi spun celorlalţi cât e ceasul, observăm că şi ei au probleme. Pe alocuri atât de similare cu ale noastre.

John McCain n-a fost vreun comunist împuţit - pleonasm intenţionat - dar viaţa ne învaţă că şi în alte ideologii se regăsesc idioţi straşnici. Şi dacă Obama pierde, atunci ne mai rămâne o singură întrebare: poate McCain să-l surclaseze pe Bush, sau planeta se pregăteşte să îşi ia rămas bun de la cel mai mare măscărici care a condus-o vreodată?

Securiştii între ei

Singurele clipe ce ne prilejuiesc o privire dincolo de cortină sunt acelea în care o lichea o supără rău de tot pe alta. Atunci se iscă puţin curent, muşamaua e împinsă într-o parte, iar prin crăpătură, pentru câteva secunde, ginim călăii. Ei sunt oamenii care, înainte, n-au stat la cozi, ci doar le-au inventat pentru noi. Şi tot ei sunt oamenii cu care defilăm în continuare.

http://www.gsp.ro/stire/dragomir-nu-e-strain-de-nici-o-nenorocire-din-fotbalul-nostru-84993.html

Chivu s-a accidentat! E mâna lui Băsescu?

Doar o minte îngustă ar putea respinge un produs jurnalistic pe motiv că provine din trustul de presă al lui x sau y. De acord, există premize ca acel produs să fie alterat de intenţiile neortodoxe ale patronului, însă o atitudine de respingere nu se poate fonda pe bănuieli. Nu dacă eşti un om cu mintea deschisă. Adică în redacţia aia chiar ar putea lucra nişte oameni serioşi.

Realitatea TV, spre exemplu, trece zilnic testul personal al suspiciunii de apartenenţă la un interes obscur. Desigur, nu-mi imaginez că Sorin Ovidiu Vântu patronează postul de televiziune din imboldul sincer de a informa corect societatea românească prin intermediul ştirilor prezentate de Prelipceanu. Până la urmă el este însuşi domnul “dormiţi liniştiţi, FNI veghează pentru dumneavoastră”. Important e că din materialul editorial al postului nu transpiră intenţii vădite, gen Sinteza Zilei de la Antena 3 - scuzaţi-mi majusculele - în rest Justiţia să-şi facă datoria, nu mă interesează Vântu. Omul nu pare a se băga cu pixul peste textul jurnalistului şi asta e tot ce mă interesează în contextul acestei discuţii.

Gazeta Sporturilor, parte a trustului Impact patronat de Voiculescu aka Felix, a trecut şi ea acest test al credibilităţii jurnalistice. Timpul verbului a trece nu este întâmplător. Mereu am apreciat acest cotidian de sport ca pe unul dintre puţinele lucruri făcute cu profesionalism, la standarde occidentale, în România. În ultima perioadă însă îndoiala a început să mi se strecoare în suflet. Asta după ce în ziar, sau cel puţin în ediţia sa online, şi-a făcut apariţia Victor Ciutacu. Interviul publicat de gsp.ro pe 6 iunie 2008, unul impresionant ca amploare - aspect irelevant, menţionat ca fapt divers - mă face să mă întreb dacă Tolontan mai citeşte ziarul la care ocupă o poziţie cu vizibilitate.

Am în continuare încredere în omul şi jurnalistul Cătălin Tolontan, văd în apariţiile lui Ciutacu un accident, însă nu voi ezita să întorc spatele Gazetei, aşa cum am făcut cu ProTVul, în ziua în care mă voi trezi cu vreun editorial semnat Valentin Stan sau cu vreo rubrică păstorită de Mihai Gâdea şi Ion Cristoiu. Cătălin Tolontan, aşa cum l-am perceput eu, nu şi-ar asocia numele sau imaginea cu Valentin Stan.

Fură nemţeşte

Cei care îşi imaginează că furtul este patentat în România, dar şi cei ce cred că dacă eşti vest-european ai vreun cromozom al cărui adn te împiedică să furi, să se aşeze şi să inspire adânc. Domnilor, se fură peste tot.

Până şi în furt există însă un coeficient de civilizaţie. Poţi să furi într-o manieră civilizată, sau poţi face asta în cel mai balcanic stil cu putinţă. Aşa se face că gradul de civilizaţie sporit al germanilor, în comparaţie cu cel al românilor, m-a determinat să votez în continuare germani la conducerea urbei.

Cum dom’le, nu aveţi nişte români capabili acolo, la Sibiu, pe care să-i delegaţi administratori ai oraşului??, mă întreabă sideraţi piticii. Ăăăăăm… nuuuuuu! Sau dacă există specia asta de români - şi există - nu avem consemnări oficiale a depistării ei în sfera politică a urbei. Altfel, domni care să ne propună şosea de centură au mai fost. Îmi vin în minte două nume: Dam Condoorat, despre care îmi amintesc că a mai fost primar în oraş, lucru complet inexplicabil - că îmi amintesc - pentru că nu s-a văzut nimic în urma domniei sale, dar şi un anume domn Chi N Drea, candidatul PCR, căruia eu şi părinţii mei (PENSIONARI!!!) îi suntem recunoscători pentru o sesiune de râs în hohote, provocată spontan de lecturarea epistolei electorale a domniei sale către pensionarii sibieni.

O ultimă observaţie, în atenţia turiştilor străini - a se citi “turiştilor bucureşteni” - care vizitează Sibiul: nu, contrar bănuielilor dumneavoastră, fondate de altfel, primarul Johannis nu are firmă de sensuri giratorii.

N-am uitat cu toţii

Via Hotnews :

Iliescu s-a aflat, lovitura ta de stat! Iliescu vom vota, fara kent, dolari, cafea!

de D.T. HotNews.ro
Marţi, 20 mai 2008, 16:33 Actualitate | Politic

Ion Iliescu face de cateva zile apologia alegerilor din 20 mai 1990, cazute in Duminica Orbului. Le prezinta ca fiind primele alegeri libere, lauda ceea ce el numeste civilitatea candidatilor si calitatea dezbaterilor. Istoria retine insa alte fapte: o manifestatie reprimata in forta in februarie 1990, atacuri furibunde impotriva partidelor istorice, sedii devastate, un limbaj politic violent si dispret fata de manifestantii din piata Universitatii pe care Ion Iliescu, lipsit de civilitatea clamata astazi, i-a numit golani si huligani. A fost o campanie primitiva la propriu si la figurat. O campanie in care sloganurile au gravitat in jurul unui singur om: Ion Iliescu. Inventarul lor din presa vremii rezuma doua stari de spirit: neocomunism si anticomunism.

Sloganuri anti-Iliescu si anti-FSN

* Iliescu s-a aflat, lovitura ta de stat
* Zoe si cu Nicu si-au schimbat taticu’
* Ceausescu, nu fii trist, Iliescu-i comunist
* Iliescu judecat pentru haosul creat
* Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea
* Iliescu nu uita, Muresu-i opera ta
* Iliescu pentru noi este Ceausescu II
* Tineti minte cinci cuvinte: e mai rau ca inainte
* Preaf. Teoctist si Tov. Iliescu binecuvanteaza realegerea neocomunismului in Romania
* Nu vrem vila la Sosea, noi iti vrem demisia
* Iliescu nu uita, te votam la Moscova
* Ceausescu scoala-te, sa vezi noul PCR
* FSN, FSN, du-te in URSS
* Jos Iliescu, Jos Chitac, Jos nomenclatura
* Iliescu nu dezbina tara. Va rugam-demisia
* Jos Iliescu si Guvernul comunist
* Cine este FSN-ist, este prost ori securist
* Iliescu KGB, adevarul unde e
* Doar lenesilor le e frica de privatizare. Prin privatizare, comunismul moare
* Libertate, te iubim. Ori invingem, ori murim

Sloganuri pro-Iliescu si pro-FSN

* Stampila trandafir este al libertatii gir
* Iliescu nu ceda, muncitorii toti te vrea
* Soarele rasare, Iliescu-apare
* Iliescu sa fii tare, cum a fost Stefan cel Mare
* Iliescu vom vota, fara kent, dolari, cafea
* Iliescu e roman si are sufletul bun
* Noi suntem uniti, nu suntem platiti
* Moarte intelectualilor
* IMGB face ordine
* Nu ne vindem tara
* Iliescu nu ceda, tara te va apara
* Liberali si taranisti, puneti mana si munciti
* Noi muncim, nu gandim

Potrivit agentiei Newsin, perioada de pana la alegeri a fost marcata de demonstratiile generate de anuntul fostului CFSN de a participa la alegerile generale, dupa ce, in decembrie 1989, mentionase ca va fi doar un organism de conducere provizoriu si nu va participa la niciun proces electoral.

Primul din seria evenimentelor ce au dus la fenomenul “Piata Universitatii” si la mineriade a fost mitingul organizat la Bucuresti, in Piata Victoriei, in 28 ianuarie 1990, de PNtCD, PNL, PSDR si alte partide care protestau fata de ascensiunea politica a FSN, care anuntase ca va participa la alegeri ca uniune reprezentativa a fortelor democratice.

In paralel, avea loc o contramanifestatie organizata de FSN si sustinuta de muncitorii de la IMGB, ICTB, IMMR si IIRUC.

In 29 ianuarie 1990, sustinatorii Frontului au devastat sediile partidelor istorice din Capitala. Asediat in sediul PNtCD din Piata Rosetti, liderul PNtCD, Corneliu Coposu, era evacuat de catre primul-ministru, Petre Roman.

In urma apelurilor lansate in mass-media de seful statului, Ion Iliescu, presedintele CFSN, pentru oprirea manifestatiei din Piata Victoriei, au sosit in Capitala peste cinci mii de mineri din Valea Jiului.

Inarmati cu bate si lanturi au devastat sediile principalelor partide istorice si au scandat lozinci ca “Moarte intelectualilor!” sau “Jos cu fiii de chiaburi si legionari!”. Era a doua venire la Bucuresti a minerilor, dupa mitingul anticomunist din 12 ianuarie 1990, se arata intr-un documentar realizat de agentia Newsin.

In aprilie 1990, au inceput mitingurile electorale din Piata Universitatii.

In 22 aprilie, in urma unui miting electoral al Blocului National al Partidelor de Centru (in Piata Unirii) si al PNTCD (in Piata Aviatorilor), o parte dintre manifestanti ocupau Piata Unversitatii, denuntand deturnarea idealurilor revolutiei din decembrie de catre puterea nou instalata. Manifestatia a continuat aproape trei luni, participantii scandand lozinci anticomuniste si lansand “imnul golanilor”, asa cum ii denumea Iliescu pe protestatari.

Mai bine haimana, decat tradator
Mai bine golan, decat dictator
Mai bine huligan, decat securist
Mai bine mort, decat comunist

Iliescu a fost ales presedinte la 20 mai 1990, in Duminica Orbului (a sasea duminica dupa Paste), potrivit calendarului ortodox, noteaza NewsIn. La 18 ani de atunci, pe 1 iunie, tot in Duminica Orbului, romanii vor fi chemati la urne sa isi aleaga primarii si consilierii.

Doar FSN, PNL si PNTCD au promovat candidati la presedintie in primul scrutin postdecembrist: Ion Iliescu (FSN), contestat intrucat era perceput ca un activist al PCR si continuator al aceluiasi sistem, Ion Ratiu (PNTCD) si Radu Campeanu (PNL), ambii reintorsi in tara dupa o perioada de exil.

“La Mulţi Ani uitare, Dinamo!”

Titlul este un citat. La fel şi urmatoarea afirmaţie:

“Dinamo, Steaua şi Iliescu sînt cele mai vechi fraude în vigoare ale vieţii publice româneşti”.

Traian Ungureanu, un român atipic, din păcate:

http://blogsport.ro/opinii/2008/05/14/60-de-ani-prea-mult/

Gone baby gone

Nu mi se întâmplă frecvent să privesc spre ziua de mâine cu optimism. Poate are legătură cu toate decepţiile pe care mi le-a provocat faptul că m-am născut în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Paranteză: halal optimism când îmi încep expunerea cu un “nu”. Smiley. Paranteză închisă.

Tablou: plec pentru o săptămână, cu speranţa că la întoarcere voi găsi România puţin altfel. Cu siguranţă că din politică vor fi dispărut ofiţerii de Securitate, gazul nu va mai avea cel mai ridicat preţ din Europa, un litru de ulei va costa, de asemenea, mai puţin de 2 euro, cât face în prezent. Becali va fi o amintire a unor vremuri tulburi pentru că, între timp, l-a văzut pe Dumnezeu care i-a spus să se ducă pe munte şi să nu se mai întoarcă să se roage, Dinamo va fi în plină pregatire pentru Liga Campionilor, Rapidul tot singur împotriva tuturor - sâc, nici o schimbare sub Podul Grant nici în viitor - iar CFR, virtual campioană, îl va da pe Semedo la Aston Villa, pe 12 milioane de euro. Paranteză: de unde naibii le scot?! Închid paranteza.

Peste ocean guvernatorul Texasului îşi va cere în sfârşit scuze pentru preşedintele american al ultimilor 8 ani, promiţând solemn să dea o lege împotriva celor cu nume de tufiş. De ce? De aia! Putin va conduce din umbră Uniunea Sovietică Federaţia Rusă - vedeţi, nici chiar în culmea optimismului fiind, nu-mi fac iluzii în privinţa vecinilor noştri de la răsărit - iar la Bruxelles o comisie a Uniunii Europene îl condamnă pe Tăriceanu la înconjurul lumii pe bicicletă pe jos, din cauza refuzului acestuia de a renunţa la taxa de primă înmatriculare.

Ah, înca ceva: în topurile de la noi nu se vor mai regăsi Morandi, Britney Spears, Voltaj, Bob Sinclair, Celia, Corina, Cătălin (hu ‘dă f*ck r thiz pipăl?!?!?!), în timp ce no. 1 va fi Kanye West.

PS: desigur, românii mei vor fi încetat să mai arunce în iarba din faţa blocului tampoane folosite, doze goale de bere, papagali morţi şi alte dejecţii, în aşa fel încât îmi voi putea plimba câinele fără a-mi fi teamă că s-ar putea otrăvi în orice moment. Şi vor fi renunţat la a mai asculta manele, toată lumea va avea până atunci discografia completă Led Zeppelin, vom face karaoke până dimineaţa cu Roxy Music, după care vom merge fericiţi la lucru. La lucru?!?!?! La naiba! Sunt în concediu! <:-P

Fumatul dăunează grav fotbalului

Se confirmă încă o dată că fumatul dăunează grav, atât celor care au căzut captivi acestui viciu, cât şi celor din jurul lor. Fumatul dăunează sănătăţii fizice în general şi chiar sănătăţii mintale uneori. Rapidiştii, spre exemplu, sunt bolnavi cu nervii pentru că un imbecil le-a pus o bombă sub fund şi le-a aprins fitilul cu, aţi ghicit, o brichetă, aruncându-le în aer visul debutului în Champions League. Dacă animalul urban în cauză ar fi fost dependent de gumă de mestecat, ori măcar de-ar fi fost afemeiat, probabil că nu s-ar mai fi ajuns la avortul meciului. Mai mult ca sigur că Rapidul ar mai fi înscris o dată sau de două ori, pentru a fi apoi egalat în ultimele minute de joc, aşa cum se întâmplă de obicei. Ce monoton!

În pauza meciului prind câteva cadre din Cold Waves. Monica Lovinescu, imobilizată în patul bătrâneţii apolitice, oftează la gândul că România nu şi-a trăit cinstit tranziţia. Iar Neculai Constantin Munteanu mărturiseşte că, după decenii de luptă împotriva comunismului, atunci când în sfârşit a revenit acasă, şi-a dat seama că asta nu mai e România lui. Şi a făcut cale întoarsă, alegând să trăiască mai departe în locul de unde, cu un microfon, i-a provocat lui Ceauşescu singurele crize pentru care măcelarul nu a găsit antidot.

Reîncepe meciul, însă nu mai durează mult. Copiii întunericului comunist se pun în calea desfăşurării normale a unei activităţi sportive. E firesc să facă asta. Ei nu înţeleg normalitatea. Ce e aia normalitate?!… Civilizaţie?!… Lumină?!… Ce sunt toate astea? Noi am trăit cu faţa la perete şi cu sula-n coaste. Am tremurat de frică, ne-am furişat, am furat, ne-am descurcat, am supravieţuit. Asta e tot ce am făcut toată viaţa. Iar acum suntem dezorientaţi, pentru că torţionarul nu mai e în spatele nostru, să ne spună ce avem voie să facem şi ce nu. Am parcurs tranziţia cu un bilet dus-întors, am sărit dintr-un tren în care nu ne-am urcat niciodată, pentru că unul dintre Ei ne-a călcat pe degetele mâinilor cu un bocanc de miner şi ne-a îmbrâncit sub şine. Nu ne-a rămas decât să ne devorăm reciproc, acum că ne-am întors în peşteră, în bezna noastră luminoasă. Are careva o brichetă?

Adoptă un câine!

Mă pune naiba să mă dau pe net seara, înainte de culcare, parcă nu-i suficient că stau cu nasu-n calculator cât e ziua de lungă!… Nah, Brylynski e pus pe schimbat lumea într-un loc mai bun…

http://adopta-i.blogspot.com/

Mai dormi dacă poţi…

Alma mea papă o conservă de 3 RON pe zi şi un sac de 3 kg de hrană uscată la două săptămâni. Asta înseamnă că un câine te costă pe săptămână juma’ din cât spargi în crâşmă sâmbătă noaptea. Unde pui că satisfacţia de a te trezi cu o limbă pe meclă dimineaţa e, vorba reclamei, nepreţuită. Du-te adoptă un câine!

Schizofrenia salveaza Romania

Dupa felul in care se raporteaza la viata politica, romanii de astazi se impart in doua categorii: cei carora nu le pasa si cei care nu vor sa le mai pese. Cei care nu stiu nimic si cei care nu vor sa mai stie.

Cu primii discutia e scurta. Neraportandu-se in nici un fel la politic, categoria lor este o aberatie logica in acest context. Ei sunt privilegiati prin prisma constitutiei morale imune si indiferente la ceea ce se petrece in plan politic. O binecuvantare!

Cea de-a doua categorie se poate constitui in obiectul unui studiu sociologic, in masura in care aici avem de-a face cu romani resemnati cu destinul esecului in plan colectiv. Un soi de schizofrenie caracterizeaza romanul exponent al acestei categorii. “Ai auzit ca Norica Nicolai are sanse la Justitie?” “Nu, nu stiu nimic, nu mai stiu nimic, nu ma mai uit la Esca, nu vreau sa mai aud. Sa-i faca dosar penal nepoatei precoce…”. Este romanul pe care statul, societatea, realitatea l-au lovit in plex de atatea si atatea ori, lasandu-l fara aer, incat omul s-a adaptat dezvoltandu-si un set de branhii pe calapodul “nu-mi mai pasa, poa’ sa arda!”.

Pentru acest roman a devenit desuet a mai spera ca lucrurile se vor schimba in bine. Ce rost mai are sa votezi, sau sa astepti condamnarea securistilor, ce rost mai are sa cauti justitie si adevar in Romania de azi?! Ce joc absurd a devenit exercitiul democratiei, atunci cand democratia e de doua feluri, cate una pentru fiecare dintre Romaniile despre care vorbea deunazi Adrian Georgescu!… Si cata abilitate dovedeste fosta nomenclatura! Si comunismul de atunci era de doua feluri: al celor care asteptau noaptea la coada sa ia lapte si al celor care se plimbau in Volga neagra. Dihonia si-a decapitat creatorul, apoi a divizat si a stapanit. Calaul nu a murit, s-a multiplicat.

O data la doua zile fereastra messengerului imi plescane ostentativ pe ecran, reconfirmand cinicul diagnostic: “Ce ne facem ma cu astia? Chiar asa ne iau de fraieri??? Tu ce faci, te-ai gandit sa pleci?… Pe mine nu ma mai intereseaza de nimic, nici nu m-am dus la vot, ca n-am pe cine vota, nu ma mai consum aiurea… E clar, lucrurile or sa se schimbe numai odata cu moartea generatiilor astora atinse de comunism…” Aha!… Deci sarmanii din pestera lui Platon sunt de vina pentru mizeria noastra si pana ce ei nu trec la cele vesnice… Si pana atunci? Citim carti, ne plimbam in parc, nu ne mai uitam la televizor, nu mai citim ziare. Fereasca Sfantul de vreo mineriada, ca ne prinde pictand apusul pe malul lacului. Mai draga!